vi s-a intamplat vreodata sa aveti perioade in care sa va treziti dimineata, inaintea celorlalti, nerabdatori de a va apuca de lucru? ei bine, mie mi s-a dat aceasta pasiune de a ma implica total intr-o activitate. trebuie sa marturisesc ca odata cu boala incepusem sa resimt o oarecare inutilitate. neputinta care mi-a redus suflul, m-a scos pentru o perioada din randul celor activi. in toata inactivitatea mea am mocnit si am asteptat cu mai multa sau pe alocuri mai putina rabdare, noua menire. cum viata le aseaza pe toate cum nici prin cap nu ne trece, adjuvantul trezirii mele a fost chiar cumnata mea, pe care cu siguranta o voi pomeni mereu de acum incolo. ea mi-a oferit o ocazie, mi-a dat posibilitatea de a-mi pune in practica o dexteritate pe care mi-o cunosteam, dar careia nu i-am acordat prea multa importanta. asta pentru ca in viziunea mea, cam orice fata e initiata de catre mama sa in tainele crosetatului. da, ce banal, nu? pana la un punct, da. crosetatul e clopotelul de dimineata, e clopotelul care pe mine m-a readus la viata.
si de aici tavalugul, sotul meu s-a implicat si el, numa bine deoarece el e mintea creativa si asa am ajuns la conlucrarea in familie.
ce vrem sa aratam aici e ca avem o viziune proprie, o conlucrare cu materialele care ne permite sa ne exprimam liber de vesnicele tipare. nu ne propunem sa educam si sa schimbam pe careva, dar vrem sa oferim si altceva si sa ne facem cati mai multi partasi ai modului in care vedem lumea, simplu, natural si colorat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu