am sa fac o marturisire care nu-si are locul pe blogul asta, dar e legata de munca mea. eu tot ce fac si in orice situatie ma aflu este ca sa ma cunosc, sa ma descopar cine sunt. pentru ca apoi sa ma manifest, sa ma exprim. insa in seara aceasta m-a lovit o idee. ceea ce se vede in exterior e in oglinda fata de cum ma simt in interior. mainile mele functioneaza in alt timp. si e exact ca si cu scrisul. cand am terminat de scris o carte, am terminat cu ceea ce am scris si am inceput sa gandesc mai departe. la vedere, acela ar fi trebuit sa fie inceputul, ar fi urmat editarea, tiparirea, publicarea. dar am sistat totul, la vremea aceea consideram ca motivul e teama, teama ca...mai multe temeri. acum imi dau seama ca de fapt ce m-a oprit sa merg mai departe a fost ca eu mi-am indeplinit scopul si cu asta imi terminasem treaba. visul meu a fost sa exprim cat mai bine ce simt si mi l-am indeplinit. nu mi-am dorit niciodata sa imi vad numele pe o carte intr-un raft de librarie, lucru pentru nici nu muncesc sa se indeplineasca.
buun, odata rezolvate niste temeri din trecut imi dau seama ca aceeasi atitudine o am si fata de artizanat. nu mi-am dorit sa ma imbogatesc, ci sa transmit un mesaj, un mesaj de iubire si seninatate, de buna-dispozitie si impacare. ei bine, constat ca asta s-a realizat fara sa fie nevoie sa vand.
imi dau seama cu cata usurinta imi declar naivitatea, dar azi a fost ziua in care am golit posta de plicurile cu facturi. oare daca le transmit alora de la gaz, lumina, cablu si alte cele toate gandurile mele de iubire si pace le vor primi in schimbul platii!? am niste vise atat de idioate, nu credeti? ambele intrebari sunt retorice, desigur.
da, cum azi e o noua zi, pot scoate postarea de pe blog, va ramane insa in feed.
l.e. ramane totusi, sa se consemneze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu