tratatament soc natural

pe cei care ii intereseaza stiu ca la bolnavii cronici atunci cand simptomele scapa de sub control (ca deh, nu exista tratament de vindecare, ci doar de tinere sub control), ei bine cand tratamentul obisnuit, zilnic, destul de puternic nu-si mai face efectul, se trece pe tratament soc. ceva foarte tare care nu se ia mai mult de trei zile si care ar trebui sa-l repuna pe bolnav in picioare. ei bine, am incasat si eu cateva ture de astfel de tratament, dar din fericire nu a avut efectul scontat. adica nu m-a pus pe picioare, ci mai tare m-a imprastiat. mai bine asa, ca daca stiam ca isi face efectul, imi vedeam in continuare de treaba si din cand in cand bagam in mine cate un soc si gata, puteam sa-mi vad in continuare de aceeasi treaba. dar nu, la mine trebuie ca nimic sa nu-si faca efectul, ca nu v-am spus dar imi place sa ma chinui. si atunci obligat-fortat a trebuit sa tot experimentez. printre altele am devenit consilier familial (evident ca nu tin locul doctorului, ci pana isi face omul timp sa se programeze la control) in raceli, pneumonii, bronsite, tuse si alte efecte de genul acesta, pe baza de daca la cosmo functioneaza, atunci sigur ii bun.

la un moment dat, stand eu si cugetand, mi-am zis ca daca toate substantele astea tari la mine is bombonele care inauntru explodeaza, de ce sa nu ma indrept inspre remediile date de la mama natura. sau mai bine spus, le-am lasat ca pe ultima solutie. de ce? pentru ca toti cei cu care m-am sfatuit mi-au spus ca astea is pentru preventie, nicidecum pentru cronici, ca si daca le iau isi fac efectul doar in cateva luni, ma rog, asta m-a desumflat cel mai tare, ca eu ma recunosc ca nu ma caracterizeaza consecventa.

ei bine, nemaiavand alte solutii de scos din palarie, am zis sa incerc totusi, sa nu zic ca n-am incercat. si am luat problema cea mai cea - otitele, anginele si sinuzita care ma chinuiau cel putin o data pe saptamana. ii naspa da, ca are capul atatea orificii prin care sa dea afara infectia. zis si facut, am pus deoparte toate picaturile si bomboanele si le-am inlocuit cu sare si apa oxigenata. ce sa spun, apa oxigenata imi desfunda urechile mai ceva precum orice picur super elaborat. SAREA in schimb a batut orice tratament soc pe care il luasem pana atunci si inca este cea mai cea. da, sarea aia ce se pune in mancare, NaCl cu mai mult sau mai putine alte substante prin ea, ca n-am avut nervi sa caut sare curata din saline si alte importuri. am luat cica sarea direct de la cutie, am indoit-o cu apa si apoi solutia rezultata mi-am introdus-o pe acele orificii prin care infectia conversa cu mediul exterior, pe nas si pe gura mai exact. inhalatii si gargara, ba mai mult, am renuntat la pasta de dinti pe care organismul meu n-o mai suporta (si i-am dat sa incerce tot ce am prins la mana, cu reclame sau fara, cu recomandari sau fara). nu stiu cum de-am reusit sa rezist, dar o luna m-a piscat si sufletu, sa nu mai spun de gingii si tot capul la un moment dat. pisca, dar nu mai durea, adica se curata. si de atunci nu tu otita, nu tu sinuzita, nu tu rosu in gat. si a trecut cam un an, deci ma tine sa fac reclama, e testat si retestat. asa ca dragii mei, daca mie imi foloseste, nu pot decat sa va recomand ca la eventualele simptome sa luati in considerare macar o gargara sanatoasa cu sare.

insa nu toate sfaturile ce le-am primit au fost gresite. acela de a ajunge la mare macar cateva zile mi-a tot dat tarcoale. cum nu suport aglomeratia, caldura si cam tot ce inseamna litoral si cheltuieli anormale, conflictul interior a fost tare puternic. pana cand odata ne intorceam de la artboutique 3 franti si cu mintile zburatacind care incotro, am fost chemati taman la mare cu plecare in acea noapte. ei bine, am spus da si n-am avut timp sa ne razgandim, ci doar sa desfacem si sa refacem bagaje. eram inspre ploiesti cand m-am trezit de-a binelea si mi-am dat seama unde suntem, dar era prea tarziu. n-am stat mai mult de trei zile, plus doua pe drum, plus trei anterioare de stat afara in cea mai cumplita canicula, fac acest calcul deoarece logic trebuia sa sfarsesc la urgente. am ajuns insa acasa in pat, am dormit cateva zile si m-am inzdravenit. nici pe litoral n-avusesem alte preocupari, ce stuffstock, ce beri, ce chefuri, bagam niste soamne in spatele scenei, n-auzeam nimic, am dormit ca un prunc in plina dezvoltare. totul m-a obosit, traversarea nisipului, marea, am ajuns acasa supta, insa am lasat p-acolo cistita si infectiile urinare, plus imbrobodeala peste masura obligatorie pana atunci la fiecare iesire.

ce pot sa mai spun, natura e inca mama noastra, chiar si cotropita si infestata pe alocuri de activitatea umana. mie mi-a dovedit ca inca ne poate purta de grija, ca stie uneori mai bine decat mine ce am nevoie, ca nu se supara ca o mai uit si caut sa-mi vad de treburi, ma asteapta cuminte si la fiecare intalnire imi ofera cate un cadou si o mare bucurie, ca o mama eroina ce este.

si atunci nu ca's indreptatita sa merg mai departe...sa am grija la ce mananc, sa reduc alimentele procesate, sa imi fac sucuri verzi din splendida iarba (ma rog, nu orice fel de), sa imi schimb cosmeticalele si cate si mai cate atot lipsa mea reala de consecventa imi permite. nu is maniaca deh, imi stropesc rosiile daca vad ca incep sa se innegreasca, nu stramb din nas daca un produs nu e certificat bio (intre noi fie vorba nu prea cred ca se mai poate proteja ceva de poluare), pun conservant in muraturi, da a zecea parte din cat scrie pe plic, prefer mai mult hrean si otet (din vin daca se poate). mi-ar place sa folosesc uleiuri doar presate la rece si nu rafinate, dar asta ar insemna ca as manca doar uleiuri(desi daca ma enervez un pic, o sa gasesc si altrnative), oricum nu bagam in noi prajeli zilnice. avem in cartier containere personalizate si am facut si separarea gunoiului pana am prins masina ce le aduna ca le pune impreuna. noah, fara cuvinte. dar nu. inca nu am renuntat la aragaz, nici nu ne-am luat aparat de gatit cu aburi (o luam usor, din acel motiv, da, consecventa). am renuntat la multe obiceiuri fara de care nu puteam trai, iar acum nici macar nu le simt lipsa, nu le simt lipsa. si asta e argumentul absolut ca nu gresesc si merita efortul.

observ ca postarea asta e pe cale sa se transforme intr-o marturie, asa ca ma opresc aici, eu m-am convins singura n-am avut nevoie de cineva care sa ma cicaleasca cu chestii de-astea sanatoase. pana la urma fiecare aplicam ceea ce suntem pregatiti sa aplicam. atata mai spun, timpul s-a concentrat si ce semanam acum vom culege mai repede decat ne asteptam. aviz acelora care inca se intreaba de ce.