asadar, dupa inceput - desceput, reinceput - schimbat - stricat, reluat - continuat - incheiat, etape ce au tinut vreo trei zile, mi-am dat seama ca nu-s nici la jumatate si ma trezisem in ziua de gratie, ca asa se intampla intotdeauna pe ultima suta de metri, hotarata si motivata. cand am reusit sa ma relaxez m-a si luat somnul. dar iata ce mi-a scuturat sufletul la inceput de an:
insa odata terminata nu aveam nici o idee daca va fi primita cum imi doream. am insa niste filtre critice la indemana. nu flo, ca lui ii place tot ce fac, da el nu vede forma, ci ideea, expresia, stiti voi. insa il am pe fratele meu care e ingrozitor de sincer. ca sa ma intelegeti, daca ii arat un animal nou numai cap si corp, il analizeaza pe indelete si-mi zice ca nu-i bine, ii trebuie membre. ei bine, perna a trecut examenul, chiar l-a entuziasmat, oau, ceea ce mie mi-a dat energie necesara sa ma prezint in fata celui ce trebuia sa devina stapanul ei. si copilul acesta e maxim de sincer. a fost bine, a pus capul pe ea, insa mi-a zis ca nu se poate juca cu cabina ca nu i se invart rotile. ei bine, nu-s zana pernelor si a inteles asta.
daca ati rezistat sa cititi pana aici, m-am gandit sa va ofer de dragul conversatiei niste idei dupa care m-am ghidat. pe incercate. pentru mine, sa folosesc mai multe culori in tricot e echivalent cu a-mi prinde urechile in lucru. regula oficiala e ca schimbul sa se faca trecand firul de cealalta culoare peste lucru, astfel incat pe spate sa apara niste fasii care se aseaza frumos dupa model. teoretic, pentru ca mie nici cum nu mi s-au asezat frumos, ci mi-a tras si stramtat lucrul de ziceai ca-i sugrumat sau ramanea larg de ziceai ca am fortat ochiurile sa para labartate. apoi am inceput improvizatia, am taiat fir cu fir la fiecare schimbare de culoare - cu metoda asta mi-am dat seama ca ar fi durat prea mult. asa ca m-a traznit ideea, am trecut pe stilul ciucuri. daca aceasta metoda este de fapt stiuta si folosita, inseamna ca am redescoperit america, insa in mod clar functioneaza. cum orice tricot din mai mult de doua culori e incomod, in imagine se vede clar ce pozitia am luat pentru a nu mi se incurca matele, aaa, firele. insa prinse asa la margine aveau greutate si nu se incalceau asa usor si am reusit sa nu asasinez multi neuroni.
o alta idee ce e bine sa o luam in considerare cand coasem un tricot de un material sau de alt tricot (se subintelege ca eu n-am apucat sa tricotez si partea din spate si am insfacat niste pantaloni si i-am taiat) e ca tricotul sa fie umezit si calcat in prealabil, asa avem controlul formei. desigur ca eu am omis etapa si mi-a parut rau caci din acest moment am inceput sa omor neuroni intr-un mod incontrolabil. de fapt tot ce a urmat, fiindca nu era pe incercate inainte si in contratimp, a culminat cu zborul, indestularea soarecilor insetati si schimbarea culorii parului.
in concluzie, se vede, e gata, a iesit, a reusit, s-a livrat, am scapat, dar altu nu mai fac, decat cu o conditie: un copil foarte-foarte special. si deja ma ia cu ameteala ca am multi copii speciali in preajma. insa mai mult ca sigur imi vor veni alte idei neincercate si ucigatoare de neuroni.
daca pana acum cativa ani credeam ca crosetul si tricotul sunt bune doar pentru pensionari, da, imi dau dreptate, pentru ca batranii au trecut prin atatea incat nu-i mai mira nimic si nu pentru ca sunt activitati plictisitoare, mie una imi ghidila multe dintre limitele cu care ma prezint in aceasta viata si ma arunca in senzatii extreme. desi mi-e aproape penibil sa pun in aceeasi propozitie impletirea firelor si dependenta de adrenalina, credeti-ma pe cuvant, trebuie sa va previn sa nu incercati asa ceva singuri acasa.
mie nu imi place sa calc pe carari deja batute pentru ca pe acolo nu mai creste iarba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu