primul lucru e sa umplu perioada de lipsa. adeca anul acesta si celalalt. ani care m-au scuturat, dar pe care si eu i-am tinut in frau pana la urma. va spuneam ca de cand m-am luat cu flo nu mai pot sa fac un plan, sa-mi iau un angajament. cand o faceam, de obicei nu ma tinea suflarea. si tot asa, ca frunza pe apa au trecut ani. am pierdut mult, pot spune ca toata viata dinainte impreuna cu cei care imi marcau existenta, prietenii. e greu sa-ti pierzi prietenii, e greu sa nu-ti mai sune telefonu, e greu sa nu poti iesi la o cafea, la o bere, la un club si mai greu e sa-ti dai seama ca nimeni nu e dispus sa vina pana la tine acasa la o poveste, cafea, bere, muzica buna asa din solidaritate. recunosc ca au fost luni intregi in care nici eu nu mai eram prietena cu mine, nu ma suportam, dar Unul Flo incapatanat ma scotea de fiecare data.
acestea fiind zise, era perfect logic sa nu se mai lege nimic aici si drumul firesc sa ne poarte departe, chiar peste ocean. acolo cred ca am recuperat toti anii de neputinta ce au trecut. acolo s-a legat tot, acolo in afara de criza departarii totul a fost normal. oamenii, animale, plante cum ar zice poetul. nu va pot descrie normalul, nici nu vreau sa dau detalii, n-as avea ce detalii spectaculoase sa dau, deoarece normalul nu e deloc spectaculos. mai simteam uneori nevoia iesirii din tarc, ca vezi-doamne romanii sunt spirite libere si nu functioneaza dupa reguli. insa ne-am luat libertatea de a alege sa respectam legi care intr-adevar functionau, deci da, nu se poate explica asa ceva. acolo am invatat sa-mi cer scuze. desi se facea oarecum mecanic, mie mi-a dat de gandit. si m-am mirat cum celorlalti le pasa de noi. puteti spune ca am avut noi noroc, ca si pe acolo sunt scursori, da, nu toate sunt perfecte, dar se vede dorinta de perfectabilitate. si noi am avut mare noroc.
si avand in vedere prin ce am trecut, evolutia evidenta ar fi fost sa ne intoarcem. dar norocul s-a oprit aici. si a reinceput teroarea. normalul ni s-a interzis. nu e de povestit cum am facut la aflarea vestii, va arat niste poze ce au legatura cu lucrul manual.adevarul e ca nu am plecat cu gandul la handmade, dar m-am trezit cu o masa plina de pietre , sarme, furnituri. si iata ce a facut draga de Miha.
din cel rosu am si o mostra pe gri cu care cu mandrie am fost nasa de botez, dar n-am poze sa va arat.
daca nu stiti care sunt adevarate si care sunt de mancat, sa credeti ca abia am avut curaj sa ne atingem de ele. e o tehnica deosebita de ornamentare cu mancare.
am avut ceva pregatit pentru ! iunie si nostalgici. am participat la festivalul romanilor intre zgarie nori si ne-am intalnit cu multi clujeni acolo
am si lucrat intre timp, o husa pentru noua-nascuta si un poncho pentru sora ei (poze needitate, sorry). am mai dat din maini pe domeniul caciuli. mi-am prins urechile intre dimensiunile capului si felul cum se aseaza firele. am intrat intr-un magazin de crafturi, de fapt in mai multe, am zburat printre rafturi-rafturi, asa ceva numa in vise aveam, plus ca in spate existau ateliere (acolo n-am ajuns) si se tineau cursuri. cum spuneam, normalitate.
as povesti ore in sir desi am vazut vreo 5%, dar mai bine nu, ca incep sa ma enervez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu