2012

si am tinut cumva in frau anii astia si evenimentele care au venit ca tavalugul. de fapt e vorba despre sfarsitul lui 2011 pana in prezent.
in dulcele stil clasic, ca sa rezist la o viata normala, m-am indopat cu niste bomboane tari. cum inca nu eram normala, era logic sa procedez asa. insa in acealasi stil clasic medicina face si desface, asa ca am ajuns cu dereglari la glande, oase, stomac si ar mai fi fost si altele daca nu ma opream la timp. ma vedeam iar la alternativa fara aer si by-by viata normala. nici nu mi-am  permis sa ma duc la tot felu' de doctori si sa incerc tratamente costisitoare sau cure prin locuribenefice m-am enervat. m-am enervat rau de tot. si am zis asa, ce vindecare a aceia cand depinzi de un strain, cand altcineva iti poate lua meritul victoriei. si m-am  gandit ca pana acum m-am tot tratat cum au zis altii si am pierdut tot, ce as pierde daca imi voi personaliza tratamentul ?! doar eu ma cunosc cel mai bine, si doar eu pot urmari ce se intampla cu mine cand experimentez remedii. se pare ca psihologic vorbind am atins pragul de jos. si nu poti ramane jos, poti sa incepi sa urci sau sa mori. recunosc ca intr-o vreme mi-am dorit si a doua varianta, dar tot nu se intampla si n-am avut incotro. daca am atins punctul extrem sa devin si eu o extremista: regim extrem, tratament natural extrem, tot ce am adunat remedii extreme de-a lungul acestor ani. am rontait numa cereale, am baut ceaiuri din plante culese de mine, am facut bai, mi-am pus comprese, m-am uns cu tot felu, toate odata. totul natural, totul neinvaziv. si minune: am capatat autonomie aerica. si na...
dar sa detaliez un pic: regim oshawa, 2 ture din prima si fara pregatire. in doua zile mi-a reglat tensiunea, intr-o saptamana mi-a linistit podoaba capilara (care demult nu mai e podoaba), mi-a redat pozitia verticala si multe alte. pentru prima data de cativa ani am reusit sa bat toata gradina de la cojocna cu piciorul. cum asa, o parte din gradina e in panta, de coborat coboram, dar nu mai urcam. am reusit sa si fug in sus. stiu ca voua vi se cam pare banal, pentru mine e minune. ba am si lucrat in gradina, iarasi, miscarea de aplecare si revenire, eventual cu greutate era ceva ce aproape ca uitasem, am reusit. am reluat plimbarile lungi, am reluat multe activitati banale si in toata aceasta banalitate viata incepea sa mi se para frumoasa.
insa noi am lasat totul balta cand ne-am hotarat sa emigram, iar gandul ca trebuie sa ne reintegram s-a dovedit greu de acceptat. adevarul e ca inca nu am acceptat, suntem inca in soc. am vazut si ne-am convins ca putem fi mai folositori noua si pana si tarii asteia de departe, caci am avut multe idei. si toate a trebuit sa le inecam, le-am inecat in lacrimi la inceput, apoi in amanare, apoi a trebuit sa le uitam deoarece nu ne tinea psihicu.
laitmotivul acestui an a fost ca nu ne-a venit sa ne legam de nimic, sa nu ne apucam de nimic. nu mai poti sa pedalezi cu aceeasi seninatate in mocirla cand ai testat drumul drept si lin. si urmarea logica, anul acesta am tot cazut si ne-am ridicat relativ, fara chef.
insa inca o data, munca de creatie ne-a tinut pe linia de plutire. munca adiacenta de vanzare a mers foarte prost, deoarece n-am reusit sa tinem in frau sa avem de-a face cu cei pe care tocmai i-am renegat. ce m-a ajutat pe mine sa nu innebunesc anul asta e ca am intalnit si oameni frumosi si normali. si am reluat decizia sa plec sa-i gasesc si sa-i adun laolalta. si desigur sa-i tin aproape pe cei de care deja am parte.
iata de ce am avut parte anul acesta:

 Pastile in Republica Moldova - aici e obiceiul sfintirii bucatelor. (nu au vin cu paine ca la noi)

  

  
covoare moldovenesti

secretul oualor 0

rasaduri

 visinul in floare. n-a apucat sa formeze multe fructe

imaginea care ma obsedeaza si care ni se ofera pe carerea spre foisor

cararea tunata

 am si batut un pic tara

Rasinari

Paltinis

ne deplasam mai usor acum

la Alba la cetate

rasfatatii din dotare

nevoia de apa

prima recolta adunata direct in pantaloni

regina noptii- concurenta pentru frezie la primul loc

am avut o vara binecuvantata, desi secetoasa, am fiert destul bulion si cateva prune, in rest a trebuit sa cumparam. in ce priveste activitatea profesionala si de artizanat, am mers din rateuri in rateuri. asta nu inseamna ca n-am lucrat. mai jos sunt niste spicuiri...

deci, am apucaturi

de basm

noduri celtice si steaua cu opt raze.

nu doar eu am fixul cu dragonii

se poate imprumuta ceva si de la chinezi: spiritualitatea