pur si simplu. cine are indemanare stie ca nu-i usor. cine are talent stie cat e de placut.
sunt cadouri pentru suflet, care pana la urma au si un pret.

duminică, 9 septembrie 2012

Rosia Montana, inca o poveste


Pana sa ajung acolo, m-am mirat de cate si cate povesti reale, imaginare, misterioase, militante am auzit despre aceste locuri. Daca ar fi dupa mine ar trebui povestit orice munte, orice stanca, orice culme. Pe multe dintre cele pe care le-am vazut eu, le tin bine ca locuri de taina unde evadez cand viata de oras si intre oameni grabiti ma copleseste. Stiti deja ca viata mea interioara e mai bogata decat ceea ce se vede, iar imaginile si emotiile legate de munte sunt piese de altar.
Am simtit nevoia sa povestesc Rosia cu povestea mea. Nu v-am spus de ce trebuie povestita Rosia, nu ca nu stiti : acolo este aur. Mie nu-mi place aurul ca podoaba, deci n-o sa va spun ce as face cu aurul. Fiind o valoare consider ca trebuie exploatata. Desigur, nu oricum si nu de catre oricine. Si aici se opreste manifestul meu.
Eu vreau sa va povestesc cum nu se vede aurul. Pentru ca la Rosia se intampla lucruri. Si pentru ca aurul te lucra. Si pentru ca aurul te lucra trebuie sa povestesti, trebuie sa manifesti, trebuie sa sustii, trebuie sa fii prezent. Se spune ca e bine doar sa fii acolo, doarece odata ce ajungi acolo, ramai un pic acolo. Ramai pentru ca aurul te rapeste. La unii le-a luat mintile, constiinta, morala. La altii cum sunt si eu, aurul ne da. Ce ne da ? ce nu se vede. Iti vindeca sufletul, desigur ca toti suntem suferinzi intr-un fel sau altul, aurul te mangaie, te alina, te poarta pe carari parasite, printre case pustiite, te pune la umbra padurii si sub ocrotirea stancii. Poate ca mai mult ca in alte locuri simti toate acestea cand te afli acolo. Nu trebuie sa te gandesti la aur, trebuie sa-l traiesti, mai bine spus, sa-l lasi sa te traiasca. Sa te emotioneze, sa iti opreasca constiinta (prin metode numai de el stiute) sa te opereze pe suflet deschis si sa te readuca inapoi ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Doar tu nu mai esti acelasi. Iar aurul a pus pe tacute stapanire pe tine, pe emotiile tale, pe trairile tale. Ajunge sa ajungi o data acolo ca apoi cand te simti pustiit sa inchizi ochii si sa te reintorci. Si aurul opereaza iar si iar.
Nu este de mirare ca privind cu ochii ii vezi pe ceilalti, multi, care ajung si ei acolo ca pe cei mai frumosi romani. Ei bine, noi n-am intalnit oameni mai frumosi pe oriunde am umblat...atat de frumosi si atat de multi. In general ii vezi pierzandu-se printre ceilalti, de obicei ti-e oarecum mila de ei pentru ca ii vezi luptand cu implacabilul, uneori ii vrei lutand lupta ta cand nu mai ai puteri si vrei sa ii vezi reusind, asa cum iti doresti reusita personala, dar esti prea obosit sa fii si pentru altii. Obiceiul acesta nu exista la Rosia. Ii vezi pe viu, toti frumosi, ii vezi asa cum numai atunci cand inchizi ochii si iti imaginezi si speri ca va ajunge lumea vreodata atunci cand va merita sa traiasca pe pamantul acesta. Si inca o data miracolul mi se arata asa cum ar trebuie sa fie, ceva normal, in fire, cu siguranta in firea mea. Pe toti ne arde aurul, pe toti ne lustruieste, pe toti ne lucra.
 Si te gandesti ca la ceva sigur de acum incolo ca aurul ne inmoaie si ne curata de agresivitate, lacomie, invidie, ura. Pentru mine ramane o intrebare fara raspuns cum de in alte locuri aurul nu a reusit sa curete sufletele celor care au mers acolo, sa le modeleze si sa-i infrumuseteasca. Dar la fel ma intreb daca omenirea mai poate fi salvata. si atunci ma speriu... dar imediat ma gandesc, daca se poate cu unii, trebuie...si tu trebuie sa lasi aurul sa te lucre.

Crampeie de emotii : ca de obicei nu avem prea multe imagini

pe Bogdan nu il stiam, l-am surprins fara sa vrem. l-am auzit la fluier in spatele nostru cand canta activ urban si  l-am indragit. apoi l-am vazut pe scena deschizator pentru Subcarpati. ce mai, baiat frumos si talentat,  http://www.facebook.com/bogdan.rakolcza?ref=nf_fr

perspectiva noastra penrtu cateva zile

Tica Darie e un baiat frumos, balai, cu soarele sclipind in privire si stralucind in zambet.  a venit pe bicicleta de la copenhaga cu steagul save rosia. vezi aici  http://www.facebook.com/media/set/?set=a.10151039715443856.454286.845633855&type=3

La multi ani Gabi! Deju' rulz!
din putinele poze de la cort...

oare cate a vazut si auzit?...

calutul a capatat si un calaret...era cazul

sa va bat iar la cap cu familia Campan? am avut prilejul sa vad ceasurile lui Nicolae pe viu.  mult mai spectaculoase decat in poze. daca imi pare rau de ceva e ca n-am reusit sa luam unul acasa. frumos, talentat cu chef de viata, baiat de comitet cum ar spune ai mei
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.10150623853135361.675657.890120360&type=3

se spune ca pelerinajul e rugaciunea cu talpile. daca e pamant sfintit...si daca nu e.
sa bati la pas un loc  inseamna sa aduni emotii la fiecare atingere a pamantului,
 pana pamantul iti vorbeste...si cate are sa-ti spuna...



amenajat de gold. mai sunt astfel de puncte...oare se incearca potentialul turistic al zonei?  un altfel de aur...

din stanca la fundatia casei. pentru minti infundate doar un obstacol


vedeti parapantistul? se obisnuieste

curtea casei parohiale gazduieste de obicei workshop-urile asociatiei



un muzeu in drum spre casa.

la sfarsit, dar nu in cele din urma inca doi oameni frumosi care ne-au facut bucuria de a ne fi
parteneri de drum, ghizi si  inevitabil prieteni.


3 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. buna Tica, dupa cum vezi nu prea sunt la zi in online...toate bune?

    RăspundețiȘtergere

Web Statistics