impresii la cald

de cand bantui prin blogosfera sa gasesc artizani la fel de mesteri ca noi, clujeni la fel de clujeni ca noi, nascuti sau facuti, observ ca un obicei reactii de la targ cu poze, impresii, explicatii. in conceptia mea, sa faci ast lucru necesita o rabdare pe care eu n-o cunosc. da, am si eu pagina de targuri cu cateva cuvinte despre fiecare, precum se vede tot mai putine. nu neaparat din pricina targovetilor (eu am un defect, sunt extrem de empatica), ci din atitudinea mea, adica nu stiu la altii cum este, dar pe mine o aparitie de genul ma consuma de numa. fizic, psihic si profesional. poate ca ar trebui sa detaliez, spun doar ca stilul de multilateral de dezvoltat al romanilor nu mi se potriveste si ma arunca intr-un paradox. atat de mult ma si ne consuma ceea ce nu tine de lucrul efectiv (care ca sa iasa de o isprava, ne incapatanam sa-i acordam primul loc detasat), incat tocmai activitatii celei ce ar trebui sa ne tina ocupati ii ramane cel mai putin. m-ati inteles?! inca o data: realizare, imagine si marketing pentru care cel din urma nu ne ajuta nici fata, nici graiul, nici nervii. nu suntem trei in unu, vrem sa fim un unu plin si altii sa-si dezvolte si sa joace cu pricepere celelalte roluri. stand stramb si judecand drept nu stiu daca ar fi posibil. dar daca nu ar fi posibil, cel mai probabil ca ne-am pierde fara sa stim daca avem vreo sansa sa ne regasim, probabil ca vom fugi sau ne vom dezvolta ca altii in lateral, nu in inaltime, pana vom exploda. sau poate sunt si posibilitati mai fericite, care mie in aceasta naduseala imi scapa.

nah, cam asta ar fi impresia mea la cald, e evident ca am nevoie de o supradoza de magneziu.