isteria handmade

Adina de la Servus_cluj a scris un articol despre handmade, inspirata de ceea ce s-a intamplat cu ocazia martisorului in centrul clujului. mi-a cerut si mie parerea despre ceea ce a numit ea isteria handmade, cum de tot e handmade acum? m-a intrebat ea. articolul si parerea ei le gasiti in editia din 7 martie.
insa printr-un cuvant mie mi-a ridicat mingea la fileu. ce cuvant? isteria. ei bine, pana acum am tacut, deoarece n-am autoritate sa vorbesc despre arta, artizanat din perspectiva unui critic (laudorii fara criterii nu se incadreaza aici). puteam s-o fac din perspectiva bunului simt, dar cum sunt implicata in acest domeniu, am considerat ca nu se cade si cu siguranta sfarseam prin a a fi subiectiva.
ei bine insa acum pot vorbi, caci fratilor o voi face de pe teritoriul meu. pentru ca ceea ce sta sub conceptul handmade a devenit un fenomen social. si ca orice astfel de fenomen putem identifica unele coordonate.
in primul ce inseamna handmade. simplu, facut de mana, lucru de mana. adica lucrul, lucratura si lucrarea. sau s-o iau invers inventia, tehnica si realizarea. intr-un cuvant, creatie. practica aceasta, desi ancestrala s-a mentinut si dezvoltat in ultimul secol ca impotrivire la dezvoltarea industriala exagerata care goleste produsul finit de interventia creatoare a omului. incarcatura si forma materiala nu e totul, conteaza gestul, intentia, viziunea, realizarea in sine. scopul nu scuza mijloacele, indeplinirea unui scop presupune si calea aleasa. ei bine, in handmade calea e foarte importanta, ofera un plus de suflu vital celui ce o strabate.
si acestea fiind spuse, putem face diferenta intre un artizan si un artist. si aceasta consta in utilitate. un obiect de arta trezeste un sentiment, denota expresivitate, produce valoare, accentul in acest caz este pus pe idee, inventie. un produs handmade este mai degraba trebuincios, se pune accent pe tehnica, drept urmare are o anumita repetabilitate. handmade-ul este arta mestesugului.
desigur ca cele doua domenii nu se delimiteaza clar, nu insist, oricine poate da exemplu in acest sens, traim in epoca practicului si pana si talentul poate constitui o indeletnicire.
dar voi vorbi mai pe larg despre artizani, cine sunt acestia sau ar trebui sa fie. pai aceia care imbina cele trei aspecte ale practicii handmade. in primul rand, artizanul trebuie sa fie capabil sa aduca o viziune(personala sau mai putin personala) in practica prin tehnica potrivita. ideal e sa fie original atat in idee, adica viziunea sa-i apartina sau sa aiba acceptul de a folosi o idee de la autorul ei, cat si in realizare, insa cu totii stim ca nu e posibil. unii au idei, altii le stiu aplica. unii stapanesc o tehnica, altii stiu la ce s-o foloseasca. ar fi multe exemple de dat aici si putem ajunge cu usurinta pe teren mlastinos. unde se termina ideea cuiva si incepe a altuia, pana unde ne putem "inspira" astfel incat sa prindem suficienta experienta pentru propriile proiecte, cum determinam daca un proiect duce inspre kitch. aici desigur putem porni o discutie intreaga. voi inainta doar urmatoarea idee: intr-adevar orice obiect facut de mana cu o tehnica manuala este un unicat. mai cititi o data, nu am spus orice obiect facut de mana e unicat. e obligatorie si esentiala tehnica prin care se realizeaza. tehnica se invata, se exerseaza, se perfectioneaza. mai sunt apoi notiuni ce trebuie studiate si folosite: forme, contraste, culori. talentul nestudiat, neslefuit, necultivat, din pacate poate naste monstri. si se intampla. sa va dau un exemplu, Brancusi a fost tata sculpturii abstracte, eliberata de forma clasica, reala, dar inainte omul acesta a reprezentat intr-un ecorseu toti muschii corpului. un pictor nu se poate numi pictor daca nu stie desena corpul uman. da? un artizan nu este artizan daca nu dezvolta si perfectioneaza o tehnica sau nu identifica utilitatea unei idei.
stiind acestea mie mi-e usor sa inteleg isteria. consider ca natia noastra are in adn suficienta dexteritate si simt artistic, incat multi sa ajunga la aceeasi concluzie: pot si eu face asa ceva. cine ma cunoaste stie ce urmeaza sa spun: fa-o, dar tine-o pentru tine si daca e sa te arati, iesi cu ceva ce iti apartine. dar cum isteria deja s-a produs, se intra in domeniul acesta prin toate partile si fiecare apuca la ceva de parca e un supermarket care da totul la promotie. cam aceasta e situatia acum ca si in alte domenii sociale, dar cum valori dupa care marea majoritate sa se ghideze nu prea mai au autoritate, e logic pana la urma ca situatia sa nu se schimbe prea curand. cei care fac artizanat adevarat, care sunt si artisti buni si dezvolta un mestesug, raman sa se confrunte cu "faima" aceasta creata isteric si sa observe cum domeniul este invadat de non-valori.
dar, mergem mai departe sa vorbim despre produsul handmade. cred ca rolul sau initial a fost ca purtator de mesaj. desi luat ca obiect utilitar, acesta prinde glas si vorbeste despre maiestria celui ce l-a adus la lumina. dincolo de latura sa practica, detine inca una la fel de importanta, cea simbolica. obiectul facut de mana vorbeste despre autorul sau, cine este, cum este, ce stare a avut in momentul facerii, care ii sunt dorintele, aspiratiile, stilul de viata. un obiect facut de mana nu este perfect si in aceasta consta frumusetea si unicitatea lui.
insa de multe ori, de prea multe ori, mesajul se pierde, iar lucrul ajunge in fata publicului golit de sens, intocmai oricaruia facut de masini sau de chinezi. pe mine personal ma doare cand intalnesc astfel de obiecte si singurul cuvant cu care il pot asocia este dezumanizare, iar cazurile acestea sunt tragice si duc la intretinerea isteriei.
cum poate un produs handmade sa provoace isterie? prin inlaturarea si izolarea caracteristicilor definitorii pana la nivelul la care nu mai poate fi recunoscut. prin acest mecanism cei carora le lipseste cultura, experienta, cunostintele, pot considera ca produs handmade orice obiect facut de mana. foarte multi sunt cei care nu discern intre un produs si o facatura. multi din cei care le fac, multi din cei care le cumpara, multi din cei care le promoveaza.
si am ajuns la momentul plasarii pe piata. avand la dispozitie doua tipuri de productii, cele reale si cele fake, din momentul in care vad lumina, acestea doua merg impreuna. unde e una e si cealalta. imi displace sincer aceasta situatie, dar ea trebuie afirmata. si unde le gasim? in targuri sau expozitii cu vanzare. exista cateva magazine, cateva asociatii, dar la noi in tara, cum domeniul este in dezvoltare, nu s-a definit clar un tipic si un spatiu anume.
si vorbind de targuri, incep cu exceptia, martisorul. cum subiectul e cald, va spun din start ca acest eveniment se delimiteaza de celelalte in care handmade-ul e reprezentat. de ce diferentiez clar martisorul de restul anului? deoarece cei care in mod normal nu se indeletnicesc cu lucrul de mana, de data aceasta se pregatesc pentru ca isi asigura niste venituri, caci da, martisorul e cel mai bine vandut articol handmade. si apoi...apoi potopul. artizanii cu norma tot anul n-au decat sa suporte si aceasta "faima". si da, unde se fac bani, apare si isteria si desigur confuzia martorilor. cum noi ne indeltnicim mai tot anul cu artizanat, cade in sarcina noastra sa educam intrucatva publicul si sa reactionam la remarci deplasate si impertinente, nascute din prosteala inghitita de la altii. e foarte curios cum intr-un domeniu ce se vrea relaxat, finut, sensibil, la o adica nu e loc de scrupule.
si la acelasi capitol, acum ca avem ceva experienta, voi mentiona targurile de profil. in marea lor majoritate sunt prost organizate. dar exista pentru ca exista naivi si nestiutori intr-ale afacerilor, victime sigure in fata pradatorilor. acestea au scenariul urmator: cei care cu greu se ostenesc sa lucreze si sa se prezinte publicului sunt sponsori principali ai acestor indivizi care sunt organizatorii. am luat si noi astfel de tepe. lucrul pozitiv ce rezulta de aici este nevoia de fuziune in grupuri care sa reprezinte interesele si nevoile reale ale artizanilor. datorita acestei nevoi am si avut initiativa de a ne pune impreuna, de data aceasta sub forma unui catalog, scopul fiind acela de a ne cunoaste mai bine unii pe altii, dar cum bine stiti am adunat entuziasm spre zero. oricum voi face tot ce pot sa clintesc un pic lucrurile, cineva ar trebui sa faca ceva...
apoi sunt targurile bine organizate, care din nefericire se pot numara pe degete. noi le sustinem si le promovam intotdeauna, chiar daca nu participam. asa ca, dati o privire la sectiunea targuri. dar ce inseamna un targ bine organizat? pai ar fi: locatie, perioada, conditii(aici intra si costurile), promovare, selectarea participantilor, legalitate.
la primele doua se cam incadreaza toti. de la conditii incolo incep problemele. in ce priveste conditiile e greu sa multumesti pe toti, dar in mare se asigura, ba un spatiu dotat, ba umbrela daca e afara, de obicei comunicarea functioneaza si da rezultate bune.
ceea ce da mari motive de ingrijorare, promovarea care e zero din partea unora. putini sunt constienti cat de mult conteaza un spot la radio, un anunt la ziar, fluturasi impartiti inainte de eveniment, afise in locuri care ar viza publicul tinta. cei care isi iau responsabilitatea sa organizeze ceva au si obligatia sa promoveze evenimentul si din pacate sunt putini si aceia artizani la randul lor, care de obicei le ofera si colegilor ceea ce s-ar astepta de la altii si bine fac.
in ceea ce ne priveste selectarea participantilor este foarte importanta. aici ar fi sa spun inca o "faima" de care "se bucura" acest domeniu si motiv de confuzie pentru publicul tinta. de multe ori se asociaza termenul de handmade cu cel de bijuterit. si responsabilitatea aici este a organizatorilor si promotorilor. probabil ca fiind un domeniu populat de gagici, tendinta e inspre impodobire, dar de multe ori se depaseste limita si desigur cum noi apartinem altei categorii suntem intrucatva afectati.
ar trebui tot aici sa mentionez si calitatea produselor care cade in seama desigur a artizanilor insisi, dar si a promotorilor si organizatorilor de targuri. prea multe actiuni n-am vazut in privinta aceasta, poate ca se mizeaza pe o triere de la sine cu care personal sunt in dezacord. e nevoie de autoritate, e nevoie de discernamant, ramane de vazut ce va fi.
si am ajuns la cadrul legal. nu stiu de ce, subiectul este de obicei evitat. poate pentru ca provoaca spaima. artizanii din aceasta perspectiva sunt o specie intrucatva antisistem, suficient cat sa fie cazul multora sa nu isi doreasca sa aiba de-a face cu institutiile statului. in acest caz o asociere este importanta, dar pana sa faca altii ceva pentru noi, sa ne descurcam singuri. nu se poate pune aici in discutie daca merita, pornim cu ideea ca ar trebui. ce ar trebui? in primul rand o autorizatie. pe ce baza ne autorizam? pe baza unei diplome, cei care au terminat artele plastice se pot autoriza ca producatori. cei care vin din alt domeniu, ei bine, aici depinde de fiecare administratie judeteana in parte. daca au minim liceul, pot fi trecuti ca si comercializanti, aveti grija ca exista mai multe tipuri de comercializare (in magazine, in targuri, pe internet, s.a). cei care sunt considerati oficial producatori si vor sa vanda, trebuie sa isi faca aceste forme. buun, unde mergem sa ne autorizam? la filiala finantelor publice de care apartinem, adica unde ne e domiciliul. cea mai simpla forma este pfa-ul, persoana fizica autorizata si derivatele ei, intreprindere individuala (II) sau intreprindere familiala, adica o persoana fizica ce capata personalitate juridica. toate aceste demersuri de autorizare tin de fapt de infiintarea respectivei persoane juridice, fie ea pfa sau srl. ce inseamna persoana juridica? pe scurt, dreptul de a opera si activa pe piata ca ofertant. nu ca la noi nu se practica astfel de activitati foarte bine si fara aceste conditii indeplinite, desigur pana cand cineva se gandeste sa te verifice, cineva de la garda financiara. cred ca e destul de clar pana aici.
fiecare persoana juridica are un cod caen (sau mai multe). acum iar depinde de fiecare administratie (te poti sau nu te poti incadra la mai multe activitati), insa cel principal este de obicei cel ce reprezinta specializarea fiecaruia. in cazul unui srl, autorizarea nu e atat de stricta, adica se intampla cand se accepta ca domeniu principal de activitate altul decat cel in care ne-am specializat.
prin urmare, facem ce facem si ne autorizam, dar inca nu putem dormi linistiti noaptea. ba mai mult, abia acum incepe nebunia, intrari, iesiri, evidente, stocuri, balante, bilanturi, declaratii peste declaratii, impozite, tva, contributii de platit . ce inseamna asta? inseamna ca nu toti banii ce-i incasati va intra in buzunar, ca dati o parte si la stat, o mare parte, dar e important si sa fii la zi cu fiscalitatea. ei bine, daca handmade-ul vi se pare o nimica toata, toate acestea tin de contabilitate si e bine sa aveti pe cineva sa vi le intocmeasca. aveti grija, de obicei cei ce intocmesc documentele respective nu simt nevoia sa va atentioneze si sa va explice in cazul in care nu sunteti intru totul acoperiti legal. la ce ma refer? la unele situatii ce pot sa apara pe teren in cazul unui control (desigur ca vorbesc de cazul in care se aplica legea asa cum e asa si nu cum se negocieaza la o adica, aici fiecare se descurca). dar asta ne doare pe toti, nu? ca nu stam in vitrina, ci iesim la vanzare. cand o facem prin intermediari, e simplu, completam o factura. dar cand vindem in nume propriu trebuie sa avem pregatite urmatoarele: autorizatia de vanzare (copie dupa certificatul de inmatriculare, unde apare codul caen), documentul de provenienta a marfii (cum artizanii sunt si producatori, scriu o factura autoadresata la care e bine sa ataseze si un aviz de insotire a marfii care are acelasi continut ca factura, doar antetul este schimbat). ce mai spune legea sa ai pentru a putea vinde: casa de marcat, da, este obligatorie. singura exceptie e cazul in care vinzi lucruri personale in targuri de vechituri sau in anumite zile pe an marcate ca sarbatori sau cand clientul este persoana juridica (atunci se poate folosi chitanta). in rest orice legatura cu clientul obisnuit ar trebui marcata prin bonul fiscal. cam aceasta ar fi in mare cadrul legal pentru artizani, atat cat sa putem spune ca paza buna trece primejdia rea.
dar ar mai fi ceva de precizat. diferenta intre expozitie si expozitie cu vanzare. expozitiile obisnuite inseamna gazduirea si expunerea produselor, iar eventualele tranzactii se infaptuiesc prin intermediul organizatorului. expozitiile cu vanzare sunt cele cunoscute sub denumirea de targuri si la care artizanul are contact direct cu publicul sau. precizarea cred ca merita facuta pentru cei care invitati la o expozitie considera ca e un targ. de obicei se semneaza tot felul de contracte, dar stim cu totii ca acestea sunt fie prea generale, fie prea stufoase si de obicei in interesul celor ce le gandesc, nu a celor ce au parte de o astfel de colaborare.
cam asta a fost analiza in stilul meu si care desigur se mai poate completa, dar in mare mi-am cam indeplinit intentia. desigur, ca de obicei, cititul printre randuri e recomandat.
si cum se nimereste ca de 8 Martie sa public articolul ii spun la mama c-o iubesc si imi pun dorinta ca orice femeie sa fie precum o floare.